Pe baza principiilor de detectare, alarmele de incendiu de uz casnic (detectoarele de fum) sunt împărțite în principal în tipuri fotoelectrice și semiconductoare (sau ionizare). Detectoarele fotoelectrice de fum se bazează pe principiul împrăștierii optice și utilizează un design labirint ușor. Sunt sensibili la particulele mari de fum produse de incendiile mocnite, dar pot declanșa alarme false din cauza vaporilor de apă și a prafului. Detectoarele de fum cu semiconductori se bazează pe modificări ale conductivității materialelor semiconductoare. Sunt mai sensibili la gazele combustibile și răspund rapid la flăcări deschise, dar pot declanșa alarme false din cauza fumului din bucătărie și a alcoolului.
Ghid de selecție a scenei de acasă: în mediile de bucătărie, detectoarele fotoelectrice sau cu tehnologie duală-compozite sunt considerate de obicei pentru a reduce alarmele false; alarmele fotoelectrice sunt instalate de obicei în dormitoare și sufragerie pentru avertizare timpurie a incendiilor mocnite; coridoarele și casele scărilor pot servi ca noduri pentru legăturile întregii-case, alegând detectoare fotoelectrice sau multi-funcționale.
Instalare, testare și întreținere: apăsați butonul de testare imediat după instalare; efectuează lunar un test funcțional; curățați admisia de aer a alarmei la fiecare șase luni; efectuează anual un test simulat de fum; înlocuiți rapid bateria când este descărcată; se recomandă înlocuirea întregii alarme la fiecare 10 ani.
Standarde relevante: Produsul trebuie să respecte standardele interne și internaționale de siguranță și performanță, cum ar fi standardul SUA UL 217, Standardul național de alarmă de incendiu NFPA 72 și standardul chinez GB 50166 „Standard de construcție și acceptare pentru sisteme automate de alarmă de incendiu”.
